Istoric

 

QRX …..QTR!
QRX …..QTR!
In luna iunie a acestui an -2002- se implinesc 50 de ani de cand Iosif Remete din Petro[ani a ob]inut autorizatia de radioamator de emisie – receptie cu indicativul YO2CJ. Domnul inginer Remete, YO2CJ, detine la ora actuala cel putin patru recorduri greu de egalat:
– este cel mai varstnic radioamator hunedorean (78 de ani impliniti la 30 mai 2002), este cel  mai vechi radioamator hunedorean (50 de ani),
– este cel mai vechi radioamator hunedorean activ, este singurul radioamator hunedorean care a scris mai multe carti  pentru radioamatori , in special in domeniul antenelor.
Si enumerarile ar putea continua….
Ii uram multi ani cu sanatate! Este o mandrie pentru noi sa putem dedica paginile urmatoare acestui eveniment jubiliar.
                               QRX …..QTR!
Vorba cantecului „Opriti timpul! Clipa asta minunata…”  sa  salt prin eter, cautandu-mi partener!
Imi amintesc cu putina nostalgie  in suflet  ca mai ieri,  sau mai degraba  alaltaieri  , cand eram  inca licean in clasele superioare, in vacante ma straduiam sa pun in practica  cele invatate la fizica despre captarea undelor electromagnetice si transformarea acestora in unde sonore prin realizarea aparatului (detectorului) cu galena. L-am facut extrem de simplu, bobinand o sarma  (de sonerie), izolata cu matase verde pe un mosor de lemn, facand vreo 15 prize pe bobinaj. Un condensator variabil izolat cu mica , in paralel cu bobina, facea acordul pe frecventa catorva statii de emisie, ce urmau eventual sa fie receptionate. Detectia se facea cu un cristal de galena, montat intr-un tub de sticla, prevazut cu un fel de ac pentru cautarea punctelor sensibile  de redresare a semnalelor de radiofrecventa, ce puteau apoi fi receptionate intr-o casca de 2000 de ohmi. Ca  antena am folosit un fir din bronz fosforos de 40 de metri lungime, agatata cu un capat de varful unui salcam din gardul viu al gradinii noastre. Peste zi nu am reusit sa receptionez nimic, dar dupa apusul soarelui se putea receptiona Radio Romania si uneori Radio Sofia. Mai tarziu am achizitionat un receptor cu galena mai perfectionat, fabricat in Franta, pe care il am si in prezent.
Cu ocazia unei intalniri intamplatoare (intr-un magazin de piese radio), cu Octavian Moga, fost YR5MO, am aflat ca activitatea de trafic a radioamatorilor a fost interzisa  din cauza conflagratiei mondiale, dar m-a asigurat ca la terminarea razboiului, radioamatorii sigur se vor reorganiza intr-o asociatie, reluandu-se si traficul in eter. Si a avut dreptate, caci in toamna anului 1948, datorita unui grup de entuziasti, in „Ziarul stiintelor si calatoriilor”, la rubrica de mica publicitate, a aparut un anunt in care se vestea infiintarea Asociatiei Radioamatorilor de Unde Scurte din RPR.
M-am inscris si eu in aceasta asociatie, la inceput ca receptor, primind in 1949 indicativul YO – R 106, iar mai tarziu, in 1952 am fost autorizat si pentru emisie, cu indicativul   YO2CJ, indicativ pe care il am si acum, la 50 de ani de la autorizare.
Primul meu receptor de trafic a fost un aparat de radio obisnuit (Telefunken), in fata caruia am atasat un convertor cu tubul ECH 11, alimentat din receptorul de baza. Astfel, cu acest receptor, deacum cu dubla conversie, ascultam emisiunile in banda de 40 de metri a statiilor de radioamatori din tara  si dinafara acesteia.
In asteptarea autorizatiei de emisie (timp de doi ani), am avut timp sa imi procur niste lampi mai „moderne” din seria celor metalice ramase din arsenalul celui de-al-doilea  razboi mondial. Astfel, dupa primirea autorizatiei, am realizat primul meu emitator cu doua etaje: un oscilator pilot ( tip ECO) cu tubul 6J7 si amplificatorul cu tubul 6L6 pentru  trafic in 40 metri. Dupa cateva luni, am mai adaugat un etaj intermediar cu bobine schimbatoare, pentru a avea o emisiune mai stabila. Toata instalatia a fost realizata pe fundul unei tavi de tinichea, asezata cu gura in jos. Antena a fost un simplu Zeppelin, alimentat cu o scarita de 450 W, avand distantierele din trestie lacuita.
In toamna anului 1957 am fost detasat cu serviciul in Baia Mare. Stiam de Radioclubul judetean de acolo, asa ca l-am dibuit in curand. Am intrat in colectivul de acolo (unde am fost bine primit) si am ajuns operator permanent la statia YO5KAD, deacum cu indicativul YO5CJ!
In acel timp in tara a inceput o activitate de pionierat in radioamatorismul de unde ultrascurte, la Timisoara, Craiova si la Bucuresti, ceea ce a „electrizat” si radioamatorii din Baia Mare. Stegarul ultrascurtistilor baimareni a fost YO5LS, care dupa mai multe experimente intrafic, a propus ca statia YO5KAD sa ia parte la concursul international de UUS „Polnii Den”, editia 1958. Ca amplasament s-a fixat Varful Ignis de langa Baia Mare, iar ca emitator un autooscilator cu tubul LS 50, alimentat cu 300 de volti si modulat cu un 807. Pentru receptie au fost duse mai multe receptoare cu reactie de tipul 1V1, respectiv 1V2 alimentate din baterii. Dar cum pe Varful Ignis nu exista retea electrica, s-a facut apel la un generator de curent actionat cu motor cu benzina care producea curent electric alternativ de 220 V la 3kW.
Deoarece pe Ignis nu era drum de acces , s-a recurs la seviciul unei carute trasa de doi cai de munte. In zona de  tufisuri a muntelui, doi amatori „inarmati” cu securi  taiau drum pentru atelejul greu tras de cai si impins cu nadejde de noi.
Desi s-a plecat devreme, pana s-a montat  cortul, antena si aparatura, se inserase. A doua zi dimineata  ne-am trezit ca de pe antena cu sapte elementi, cel de-al doilea director din cupru a disparut. Dupa cautari febrile, l-am gasit la un cioban din apropierea padurii. Dar s-a inrautatit timpul in asa masura incat eram gata sa abandonam participarea la concurs. Pana la urma ne-a ajutat conducerea de atunci a AVSAP-ulu, care cu un avion Aviasan ne-a trimis  haine calduroase si hrana suplimentara. Numai ca rotirea Aviasanului deasupra Ignisului si parasutarea pachetului a fost vazuta de militienii din comuna de la poalele muntelui si am fost categorisiti de ei drept partizani diversionisti. Asa ca o echipa de militieni a pornit in cautarea noastra. Pentru ca echipa noastra se compunea din vre-o 6-7 persoane, ca sa ne mai distram cu ceva, am dus cu noi si doua pusti de tir si ne-am apucat sa tragem la tinta. Doar  zgomotul impuscaturilor le mai lipsea  militienilor, care au inceput sa se apropie taras din mai multe parti printre tufisuri. Abia cand a dat peste ei unul dintre noi, plecat sa culeaga ciuperci, s-au dumirit ca suntem oameni pasnici, dar ca avem o pasiune mai ciudata cu aparatura pe care o aveam cu noi.
Imagini din aceasta expeditie sunt publicate in revista Radioamatorul, nr.8/11958.
Dupa ce am revenit la Petrosani, mi-am imbunatatit emitatorul, realizand oscilatorul pe 1,75 MHz, iar etajul final sa functioneze pe toate benzile  cu lampa 807, mai apoi schimband-o cu un GU29 alimentat la 700 V, care debita radiofrecventa pe un fir lung de 42 metri. Pe parcurs, am achizitionat un receptor Hammerlung Super-Pro, apoi un National HRO -5A urmat de un DRAKE 2C, pe care la urma l-am inlocuit cu o linie DRAKE 4B, model TR-4310, cu banda continua intre 1,5-30 MHz, pentru a putea aborda si benzile WARC.
In anii cu activitate solara intensa am facut si eu trafic cu mai multa pasiune. In anii ’60, cu toate ca faceam legaturile radio intercontinentale din distractie, am luat parte si la unele concursuri radio intenationale, clasandu-ma uneori chiar pe locul I pe tara (in YL-OM Contest, Scandinavian Activity Contest, etc.), iar la concursul francez „Coup de REF” din 1962  m-am ambitionat si am reusit sa ma clasez pe primul lc intre participantii YO si pe locul III in clasamentul general al concursului.
Tot asa am reusit sa realizez conditiile la mai multe diplome, adunand pana in 1970 vreo 46 de diplome (WAC Fone, WAE, WBE, etc.), dar de cand  contravaloarea diplomelor a inceput sa fie mai „condimentata”, le-am abandonat.
Cat timp am locuit la casa cu curte, am experimentat mai multe tipuri de antene: cu fir lung, de diferite lungimi, multidipol, verticale simple si in orga, antene-cadru cu fascicul dirijat, cu radiatorul  in lungime de l/2, l si chiar 2l, fiind ajutat la testari, in receptia semnalelor de amicul Ionel, VE3AVV.
Cand, in 1959, m-am inapoiat la Petrosani, n-am venit chiar cu „mana goala”: am adus cu mine microbul undelor ultrascurte si am reusit sa „molipsesc” cu el pe cei cativa radioamatori de aici (YO2QC, CX, CY, LAH). Au urmat apoi participarile noastre si la concursurile pe UUS, de pe varfurile Parang (2000 m), Carja (2200m), Mandra (2519 m) sau Straja (1868 m). Bineinteles ca fiecare „expeditie montana” a avut farmecul sau de peripetii si intamplari neprevazute.
Astfel, la prima iesire pe munte cu amicul Eugen, YO2QC, in a 7-a zi de Cuptor, noaptea pe la orele 3 a inceput sa ninga pee varful Carja, zapada  asezandu-se in grosime de 4-5 degete. Cu toate ca eram imbracati gros, ne-am invinetit de frig.
In a doua expeditie din anul urmator ne-am completat „trusoul” cu saci de dormit, dar spre zorii zilei am ramas fara lumina  in toiul concursului, pentru ca ni s-au epuizat bateriile de la lanterne. La proxima tentativa de concurs am trecut la iluminarea cortului cu lampa cu carbid, care, pe langa lumina „a  giorno” mai facea si caldura in cortul cu acoperis dublat.
La alt concurs, impreuna cu Eugen, YO2QC am escaladat Varful Mandra, transortand cu un cal ” accesoriile ” concursului impachetate in cinci rucsacuri, plus o baterie auto de 120Ah. Dupa instalaea cortului, am dus calul mai jos sa pasca. Spre seara nu am mai gasit calul, care „plictisindu-se” a plecat singur spre casa. Asa ca dupa concurs ne-am incarcat fiecare cu cate doua rucsacuri, plus unul ducandu-l amandoi, coborand pret de 3 km. Acumulatorul l-am abandonat  pe dupa niste bolovani. Providenta ne-a scos in cale cativa elevi de la Liceul industrial Petrosani, care ne-au ajutat sa ducem bagajele pana la telescaunul din Parang.
Intr-un an eram instalati pe Varful Carja, cand, spre seara ne-a prins o furtuna cu nori grosi de ploaie, care au redus vizibilitatea la zero, in timp ce fulgerele   si  tunetele nu se mai opreau. In aceste  conditii, sm considerat prudent sa demontam antena, a carei pilon de rotire era in mijlocul cortului. Cand Eugen, 2QC, a luat antena sa o puna la cativa metri de cort, a cazut un fulger in apropiere, facand o  lumina mare si o puternica detunatura instantanee.  Energia de electricitate statica  captata de antena s-a scurs spre sol prin piciorul srtang al purtatorului, acesta cazand la pamant , cu antena Yagi cu 9 elementi cu tot. Dupa trecerea furtunii am avut clipe de „distractie”  cu idreptarea elementilor antenei,  pentru a putea continua concursul. Dimineata, dupa ce s-au ridicat norii, am vazut, la circa 100 de metri de noi pata de arsura de circa 3 metri patrati unde cazuse fulgerul de care am pomenit.
…Si asa au trecut anii, deceniile, realizand legaturi radio cand pe unde scurte, cand pe unde ultrascurte, realizand zeci de mii de contacte cu parteneri de pe tot globul.
Acum, dupa 50 de ani de radioamatorism, imi place sa constat ca aceasta activitate a fost si a ramas superba, si as dori nespus realizarea celor expriate de textul  cantecului  pomenit: „Opriti timpul…” sa ma mai pot plimba in continuare prin eter!
                                                                                        Iosif Remete, YO2CJ,  Petrosani la 12 mai 2002
(dupa YO/HD Antena nr.72/iunie 2002)

                                                                                                                                                                                                                                                                                                           

 

 

 

 

 

 

 

Acest articol a fost scris in anul 2006 de catre YO2BBB – George

Oare, atunci, a vut dreptate?

Stmaţi prieteni, radioamatori, pasionaţi sau cum vreţi să o luaţi.

            Ascult discuţiile din QTC, dintre dumneavoastră şi nu pot să cred că şi  gândiţi ceea ce spuneţi. Cu voia şi răbdarea de care daţi dovadă vreau să analizăm câteva prebleme şi apoi să discutaţi pe aceste teme:

1.      Au fost bârfe, învinuiri, reclamaţii cu privire la faptul că am săvârşit ilegalităţi economice şi financiare. Cei care au fost în drept au analizat aceste reclamaţii şi au constatat cu nu sunt cu numic vinovat.  Singura mea vină a fost că am avut ambiţia ca radioclubul judeţean să aibă bani să realizeze proiecte şi activităţi în favoarea radioamatorilor. Sigur că în aceste condiţii au fost şi voci care au afirmat că am avut avantaje financiare. Nu este nimic nou sub soare. Aceste bârfe se lansează  peste tot în lume  şi nu numai în rândul radioamatorilor. Dar asta a trecut.

2.      Pentru ca  ceva nou să înceapă, ceva vechi trebuie să se termine. Trebuie să înţelegeţi că orice nou are atât adepţi cât şi adversari vehemenţi. Gândiţivă cu luciditate că nimeni nu este perfect sau foarte bine pregătit pentru a începe o activitate nouă. Este foarte greu, mai ales că cei noi cred că tot ce a fost înainte a fost rău, sau putea să fie mai bine, şi că D-lor pot face mai mult şi fără intervenţii (sau mai bine spus – nu te băga). Este logic şi normal. Tocmai pentru a nu da naştere la alte polemici sau discuţii neprincipiale ne-am declinat calitatea de membrii ai radioclubului judeţen. Am spus şi o repet: de bună voie şi nesilit de nimeni am renunţat la dreptul de a fi ales în organele de conducere ale radioclubului. Nu mai sunt membru al radioclubului judeţean dar sunt radioamator. Dacă radioamatorii şi noua conducere simt nevoia de a cere o lămurire în domeniu, o dau cu mare plăcere.

3.      Se discută că adunarea generală nu a fost legal constituită şi că trebuie anulate hotărârile respectivei adunări. Complet fals. Au fost   emise  adeziuni pentru a deveni membri ai radioclubului din anul 2006,  radioamatorii care doresc să respecte noul regulament al membrilor de radioclub.  Câte cereri au fost primite?. Aproximativ 30. Aceştia sunt noii membrii aderenţi. Cu aceştia trebuia să începem adunarea. Câţi au fost prezenţi?. Peste 40. Deci mai mulţi decât membrii cu adeziuni. Deci adunarea a fost statutară. De ce au fost mai mulţi?. Pentrucă şi alţi radioamatori vor dori să facă adeziunea, dar au vrut mai întâi să vadă ce se întâmplă. Nu vi se pare corect?.  Ba da, pentrucă radioamatorii nu sunt nici soldaţi, nici angajaţi care se respecte nişte ordine. Ei vor să decidă în cunoştinţă de cauză şi în raport de împrejurări. Şi bine fac. În continuare, conducerea trebuie să găsească modalităţile de discuţii şi de atragere. De ce nu au fost prezenţi radioamatori din alte zone ale judeţului  deşi au fost anunţaţi prin toate modurile noastre de comunicare?. Din diferite motive obiective sau subiective: au avut probleme financiare, familiale, de timp, de transport, de neâncredere, de frondă şi altele. Sunt vinovaţi cei prezenţi? Nu !. Cei prezenţi au venit, au discutat, au propus şi au votat. Cei absenţi nu au nici un drept să judece prestarea celor prezenţi. Corect?. Eu cred că da. Dacă mai facem o adunare generală, cei care au fost nu vor mai veni, cei care nu au fost poate tot nu vor veni,  şi vom discuta din nou despre o altă adunare nestatutară.

4.      Acum să vedem ce s-a întâmplat de fapt la adunarea generală. Nimic deosebit sau contrar normelor democratice. Au fost făcute propuneri pentru alegerea noilor organe de conducere. Propunerile au fost trecute pe liste cu aprobarea celor prezenţi. Au fost supuse la vot propunerile şi au fost aprobate în unanimitate. Membrii organismelor de conducere ş-au ales funcţiile. Ce este incorect până aici?. Nimic. Totul este corect şi democratic. Şi atunci de ce mai sunt discuţii?. Pentrucă vitejii după război se arată. Şi radioamatorii cârcotaşi apar în continuare.

5.      De ce apar discuţii în continuare?. Nu ne place preşedintele Consiliului de Administraţie d-l Szemeş Ştefan. Dece nu ne place?. De-aia. Vă spun eu de ce. Nu este cunoscut.  Dar amintiţivă că acum 36 de ani, cei vechi, eraţi împotriva numirii mele pentrucă nu eram cunoscut. Acum de ce nu credeţi că şi d-l Semeş Ştefan poate să fie cunoscut şi recunoscut. Inerţie în gândire?. Dar dacă datorită ambiţiei va câştiga experienţă, prietenia şi respectul D-stră? Trebuie să fim neapărat pesimişti?. Sa aibă un termen de graţie din partea D-stră. Dacă nu va face treabă va fi schimbat dar nu denigrat. Mai are un atu. Are timp liber şi poate fi prezent şi activ în activităţile noastre. Nu are experienţă în relaţiile sociale dar o poate câştiga. Închideţi ochii, gândiţivă şi găsiţi un alt preşedinte. L-aţi găsit?. Sunt sigur că nu. Nu vă gândiţi la YO2QY, la YO2ARV, la YO2BMI, etc. etc., pentrucă aceştia fac activitate şi nu se implică în conducere. D-lor au nevoie de un organizator (nu conducător) şi dacă treaba merge totul va fi OK!. Aţi găsit altul între timp?. Anul viitor pot fi din nou alegeri.

Nu ne place D-l Voica Adrian?. De ce oare?. Pentru că mai scapă câte o păsărică?.  Alţii scapă stoluri. Pentrucă vorbeşte uneori necontrolat la adresa altora?. Parcă ar fi  o excepţie!. Şi el este om şi supus greşelilor şi uneori chiar patimilor. Dar uităm ce este mai important: cine a făcut sute de reviste şi buletine informative? Cine a început şi a ţinut sute de emisiuni QTC ?. Cine a scris articole la ziare şi reviste?. Cine a organizat simpozioane şi a mobilizat radioamatorii pentru participarea la simpozioane şi alte acţiuni?. Cine……… mai vreţi?. Mai aveţi ce comenta?. Sunt sigur  că nu.

Să mai discutăm şi despre ceilalţi membrii ai Consiliului de administraţie?. Nu, pentrucă sunt oameni cunoscuţi şi cu vechi state de activitate în acest păgubos dar frumos hobi caruia noi îi spunem radioamatorism.

6.      Dacă spuneţi că activitatea de radioamatorism din judeţul Hunedoara  se va spulbera dacă nu facem ceva aveţi dreptate. Ce trebuie să facem? Ce am făcut şi până acum: să acordaăm credit celor care au fost aleşi; să credem că putem să revenim în fruntea ţării; să nu mai bârfim; să venim fiecare cu propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii, să fim optimişti şi să credem în prietenie şi dragoste pentru prietenii noştrii radioamatori; s-ăi ajutăm pe cei care încearcă să facă ceva, să organizeze ceva sau să conducă o activitate. SĂ FIM OPTIMIŞTI. Să nu admitem ca alţii să ne dezorganizeze!

 

Aşa cum am spus şi la adunarea generală, trebuie să ne adaptăm noilor cerinţe impuse de legi şi acte normative. Probabil că vor apărea alte organizaţii de radioamatori la nivel de municipii şi oraşe. Acestea vor fi constituite conform legilor în vigoare, vor avea activităţi şi bugete proprii dar vor fi în continuare filiale sau afiliate la Radioclubul Judeţean Hunedoara, dacă şi acesta va rezista presiunilor şi inconsecvenţei organelor administraţiei publice locale. Până atunci hai să ne unim cu toţii şi să ne apărăm interesele.

 

Cu stimă, şi cu scuzele de rigoare că iar m-am băgat,

            Simplu radioamator  YO2BBB  George.

 XX

Un grup de sportivi ARDF in cantonamentul de la Vata

ardf

O echipa de campioni a RCJ Hunedoara

YO2BBB- antrenor, Bortos Lucica, Marcu Adrian,  Lili Precupas, Pantilimon Marius, Sonoc Felicia.

ardf

 

yo2bmk_yo5ash_yo2cy_1982 jpg

YO2BIN, YO2ZD si YO2AMU- acasa la YO2BIN

YO2BIN,YO2ZD(ex YR5AP),YO2AMU-1975

YO2AMU,  la clubul din Lupeni

YO2AMU-1969

 

Un document de acum 50 de ani.

Acum este YO2MJK

aut tibi

YO2CJ onomastica yo2cj

Ing. Iosif Remete

In memoriam

            Va prezentam o scurta biografie a unui om, poate foarte asemanatoare cu a multora dintre radioamatorii nostrii pe care-i uneste aceeasi pasiune. O pasiune care explica totul, purifica totul, scuza totul, caci intelectul uman datoreaza foarte mult pasiunilor de tot felul.

            Iosif Remete s-a nascut  in municipiul Petrosani, judetul Hunedoara la data de 30 mai 1924, deci implineste astazi frumoasa varsta de 83 de ani.

            Ca multi dintre noi si-a inceput activitatea de radioamator inca de cand era elev la liceu cu indicativul de radioamator receptor YO2- 106 in anul 1948. In anul 1952  obtine autorizatia de radioamator de emisie receptie cu indicativul YO2CJ pe care lucreaza si in prezent.

            La liceul teoretic din Alba Iulia, leaga o stransa prietenie de hoby cu   d-l Szente Bela YO2LOH.

            Dupa absolvirea Institutului de Mine din Petrosani, promotia 1950/1951 incepe activitatea si ascensiunea profesionala ajungand Inspector sef al Inspectoratului Teritorial de Protectia Muncii, aducandu-si aportul la elucidarea  accidentelor de munca din minele din Valea  Jiului, iar din concluziile desprinse, elaboreaza masuri si norme de aplicare obligatorii, fiind astfel unul dintre coautorii editarii la nivel national a Normelor de Securitate Miniera.

            In paralel cu activitatea profesionala, de dedica pasiunii de  radioamator. Construieste primul sau emitator cu tubul final  G807 iar dupa multia ani procura un echipament industrial din seria Drake.

             Intelege  repede  importanta antenelor si isi propune sa faca un studiu aprofundat asupra lor. Aduna de peste tot materiale documaentare, le ordoneaza, experimenteaza, si scrie primele carti dedicate studiului antenelor de tot felul. Antene pentru radioamatori este prima carte care apare in librarii in anul 1979. In anul 1995 apare cartea Antene de unde scurte, iar in anul 2000 cartea Antene pentru UUS si TV-DX.                                           A participat la multe concursuri interne si internationale avand in palmares o serie de diplome importante ca WAC, WBE, diplome interne si internationale si mii de carti de confirmare din toata lumea.

            Dar cea mai mare realizare a sa  este activitatea de popularizare a activitatii de radioamator si  pregatirea multor tineri care astazi detin autorizatii de emitatori. A facut parte din structurile de conducere ale organizatiilor de radioamatori din localitate si din judet.

            Dorim ca din partea FRR,  a cluburilor de radioamatori din judetul Hunedoara si a tuturor radioamatorilor, sa-i uram un sincer  LA MULTI ANI, activitate frumoasa in continuare si multa sanatate.

XX

CONTRIBU}II LA ISTORIA RADIOAMATORISMULUI ROMANESC

·        dintr-o scrisoare a lui  YO2CJ , ing Iosif Remete, Petrosani – 

Stimate domnule secretar general Vasile Ciobnita,

Dup scurta noastra conversatie la sfarsitul adunrii festive de la “Simpo HD 50”, din 3 mai 1998, reintorcandu-ma acasa am consultat mai in amnunt – fila cu fila – mica mea arhiva personala si am constatat ca sunt unele date interesante -zic eu- privind primele date (inceputurile) radioamatorismului la noi  chiar, dup terminarea celei de-a doua conflagratii mondiale. Spun asta, pentru ca dupa cum se stie, in 1939 organele de sigurana a Statului au interzis total activitatea de trafic  a radioamatorilor.

In continuare am sa incerc sa va fac cunoscute – prin citare -, unele texte extrase din documentele pe care le detin.

Dupa cum am mai afirmat in convorbirea anteriaora, eu am aflat de reanfiintarea asociatiei de radioamatori, dintr-un scurt anunt de mica publicitate aprut in “Ziarul Stiintelor si calatoriilor” din vara anului 1948. Sper ca la vreo biblioteca mai serioasa se va putea gasi o colectie a acestui ziar, pentru a extrage textul anuntului cu pricina, ca unul din primele documente privind reanfiintarea asociatiei de radioamatori.

La solicitrile mele, prin care am cerut unele lamuriri de la secretariatul asociatiei din anuntul mentionat mai sus, am primit o scrisoare, (semnat indescifrabil), datat la 22 iunie 1949, cu urmtorul antet:”AAUSR” Asociatia Amatorilor de Unde Scurte din RPR, persoana juridica, inregistrata la Tribunalul Ilfov sub nr. 7/1948, Csuta postal nr. 95, Oficiul PTT Bucuresti 1”. Din acest antet rezulta locul si anul unde a fost inregistrata oficial mentionata asociatie de radioamatori, indicand totodata si adresa la care se primea corespondenta.

In textul scrisorii, printre altele se scrie: “ Scopul AAUSR este de  a populariza tehnica radioamatorismului in randu maselor largi populare, prin publicatii, schimburi de cunostinte tehnice , teoretice si practice si strangerea legaturilor de prietenie prin emisie si receptie radioelectrica intre amatorii de unde scurte din tara noastra si din lumea intreaga”.

Cu scrisoarea nr. 435/ 27 februarie 1950 am primit un extras din “Statutul AAUSR”, din care citez urmtoarele: “Art. 1. Se infiinteaza o asociatie cu denumirea de Asociatia Amatorilor de Unde Scurte din RPR (AAUSR). In art. 2: Asociatia Amatorilor de Unde Scurte are sediul su in Bucuresti, str. Vacaresti, 55.  La art. 3 se precizeaza  ca  ”Activitatea acestei asociatii are un caracter strict stiintific…” Apoi, in sapte puncte sunt insirate  scopurile asociatiei respective. La art. 4 se stipuleaza ca “Durata AAUSR este nelimitat”, iar la art. 37 se arata  “Asociatia este legal reprezentata de presedinte si doi membri din comitetul de conducere”. Mentionez ca pe antetul scrisorii nr. 435/1950 adresa AAUSR este str. Jacques Elias nr.2, Bucuresti.

Impreuna cu extrasul de statut am primit si o brosura cu “Instructiuni pentru instalarea si functionarea statiunilor radioelectrice de emisie si receptie de radioamatori” editat `n 1949 de catre Ministerul Comunicatiilor. Se pare ca aceste instructiuni sunt primele reglementri oficiale care legifereaza normele tehnice, administrative si de exploatare a statiilor de radioamator din tara de la intrarea in legalitate (1938) a acestei activitti.

Tot in scrisoarea din 27 februarie 1950, scris de YO-R79 (fara  sa-si indice numele) sunt informat ca pana la acea data  “…Sunt  30 de autorizati, dintre care lucreaza momentan urmtorii: YO3RI, YO3AG, YO3RZ, YO7WL, YO2BU, YO5LC, YO3RF.”

Din aceasta insiruire de indicative se poate deduce ca prefixul YO a fost distribuit radioamatorilor inca din 1948, de la data inregistrrii AAUSR la Tribunalul Ilfov, respectiv de la data inceperii distribuirii indicativelor pentru radioamatori dupa cel de-al doilea razboi mondial.

La 2 mai 1950 (data postei Petrosani) am primit o circulars (un fel de buletin info litografiat) cu antetul “ Asociatia Radioamatorilor de Emisie si Receptie pe unde scurte din RPR” (ARER), Bucuresti, str. Jacques Elias nr.2 (P.O.Box 95), in editorialul caruia , printre altele, se men]ioneaza ca  “…un grup de radioamatori, cu un Comitet de initiativa au pus bazele legale ale  Asociatiei in ziua de 25.II. 1948. Cu aceasta a inceput o era noua pentru amatorii din RPR…”.

In articolul intitulat “CQ DX” se precizeaza ca “…in tara noastra, pentru traficul de radioamatori are prefixul YO, urmat de o cifra care indica regiunea din care face parte statiunea respectiva, apoi din dou litere personale…”.

Din pacate eu nu am date asupra membrilor care au alcatuit Comitetul de initiativa, dar cred ca au fost din randul radioamtorilor veterani, care au obtinut indicative noi, ca YO3RF, YO3RD, YO2BU, YO9WL, YO3LX, etc. Cred ca ar fi foarte util de a incerca consultarea “arhivelor” personale  ale acestora.

Din aceste date si relatari, rezulta ca in anul 1998 (la 25 februarie) s-au implinit 50 de ani de la infiintarea (reactivarea) oficial a radioamatorismului in Romania. Consider ca nu este inca prea tarziu pentru organizarea aniversrii mai festive a unei jumtti de secol  in activitatea de trafic in benzile de unde scurte ( si mai apoi si ultrascurte)  a  radioamatorilor YO. RCJ Hunedoara , prin “Simpo HD-50” a realizat deja un  preambul al acestui eveniment, urmand ca FRR sa -l realizeze la nivel de YO.

Pentru convingerea Dv. asupra realitatii si adevarului istoric al evenimentelor din anii 1948-49 (despre care spuneati ca nu aveti date palpabile), in cazul solicitarii, va pot pune la dispozitie toate documentele mentionate, in original  sau copie xerox.

In ceeace priveste intrarea mea (oficial) in randurile AAUSR, respectiv ARER, este anul 1949, atestat de scrisoarea nr. 340/30.12.1949, semnat de YO3RI, Ionel Pantea, care mentioneaza:

“…3. Va trimitem carnetul de membru, nu mai sunt necesare alte fotografii.

     4. in privinta banilor, veti primi de la casier o instiintare.”…

Din acest rspuns la scrisoarea mea, rezulta ca in anul 1949 inca nu au fost stabilite taxele de inscriere in asociatie, taxele de membru, etc.

in scrisoarea nr. 435/27 februarie 1950, semnata doar cu “Secretariat, YO-R79” mi se aduce la cunostinta ca “…Taxele de receptie sunt de 75 de lei pe trimestru, plus 50 de lei taxa de inscriere si 30 de lei carnetul de membru…”.

In scrisoarea nr. 789/1950, Secretariatul ARER (cu semnatura indescifrabila) imi face cunoscut ca trebuie sa achit 305 lei, ceea ce cumuleaza cotizatia de 75 lei pe trim. IV/1949, respectiv cotizatia (2×75 lei=150 lei) pe trim. I si II/1950, precum si 50 de lei taxa de inscriere, plus 30 de lei carnetul. Trimitand suma solicitata, aceasta a fost confirmata cu chitanta nr. 26/13.IV.1950, semnat de ing. George Craiu (casier). Mentionez ca initial mi s-a distribuit indicativul YO-R105.

La 11.IV.1950 am primit o circular din partea secretariatului ARER `n care se scrie c: ”…Asocia]ia, `n dorin]a de a avea o eviden] clar a tuturor membrilor si, v aduce la cuno[tin] c, `n cazul c celelelte comunicri ale noastre nu v-au parvenit, a]I fost admis membru al ARER cu indicativul de recep]ie YR-R106”.

Acest indicativ a fost reconfirmat si cu scrisoarea nr. 660/ 20 mai 1950, semnata de YO3ZR, care, dupa ce confirma ca a primit cererea mea pentru autorizatia de emisie-receptie adaug un P.S. in care mentioneaza “…`si comunic totodata ca indicativul dumitale este YO-R106”.

Dup doi ani, Ministerul Comunicatiilor mi-a eliberat  autorizatia nr. 48/1952 pentru construirea si exploatarea unei statii de emisie-receptie de radioamator de categoria “B”, cu indicativul de apel YO2CJ.

In speranta ca prin cele scrise mai sus am reusit sa relev unele date din perioadele “albe” ale anilor 1948-49, inchei relatrile mele.

Cu stima, YO2CJ

Petrosani la 22 mai 1998.

(Dupa YO/HD Antena, nr.67/ianuarie2002)

PROFIL YO              Mihai Zamoni],  YO2QY

Mihai Zamoni], YO2QY s-a nscut la 21 iulie 1939 la Clan, mic centru metalurgic cu peste 100 de ani tradi]ie `n furnale [i turntorii de font cenu[ie. Existen]a de toate zilele a locuitorilor Clanului fiind direct legat de activitatea industrial, Mihai face [coala profesional, apoi lucreaz mul]i ani ca strungar la Combinatul Clan. Dornic s evolueze, Mihai face liceul seral, apoi [coala tehnic de mai[tri `n specialitatea prelucrri prin a[chiere de la Hunedoara [i devine maistru, profes@nd meseria p@n la pensie.

A fost pasionat de radiotehnic `nc din copilrie, construind, `mpreun cu vecinul [i prietenul su Rudi Schikerle (viitorul YO2QP), mai multe receptoare, la `nceput cu galen, apoi 1V1 [i chiar superheterodin.

Neav@nd cuno[tin]ele necesare de electronic, Rudi apeleaz la [eful lui de sec]ie, inginerul Popan Viorel (ulterior YO2QB), acesta fiind foarte `nc@ntat, deoarece provine din T@rgu Mure[, unde a fost membru al Radioclubului, ca receptor.

Lu@nd legtura cu Radioclubul Regional Hunedoara, `n 1962 la Clubul Sindicatelor Clan se `nfiin]eaz un cerc de radioamatori, la care particip mul]i tineri entuzia[ti, printre care viitorii radioamatori Mihai, YO2QY, Feri, YO2ARV, George, YO2AQU, Rudi, YO2QP [i Viorel, YO2QB. Tot aici Mihai o cunoa[te pe Etelka, viitoarea sa partener de via], de bucurii , dar [i de necazuri, care nu vor `nceta s apar.

Dup sus]inerea examenului, prime[te `n 1963 autoriza]ia de clasa a III-a [i indicativul ce va deveni foarte cunoscut: YO2QY. ~[i construie[te un emi]tor CW/AM [i, cu un converter ata[at la un receptor, realizeaz, cu mare bucurie, primele legturi: mai `nt@i Europa, apoi `ncep [i DX-urile. Mihai `[i aminte[te [i acum c prima legtur `nafara Europei a realizat-o cu JA9AAJ!

La Radioclubul Jude]ean se `nt@lne[te deseori cu Eugen Badea, YO2AFB, care era depanator RTV la Ha]eg,  au multe discu]ii despre traficul SSB [i `ncep s studieze `mpreun construirea unui emi]tor (YO2AFB realizeaz [i lucreaz primul `n YO `n RTTY!). Tot la propunerea lui Eugen, `ncep s se pregteasc `mpreun pentru a sus]ine examenul de clasa a II-a, care are loc la Bucure[ti, [i am@ndoi primesc `n 1973 autoriza]ia, astfel c acum `ncep marile satisfac]ii, cu tot mai multe ]ri lucrate `n benzile superioare.

~n condi]iile propagrii foarte bune din acei ani, cu un nou emi]tor autoconstruit cu final OS51, [i un recepto HQ129, apar [i primele rezultate deosebite, Mihai devenind `n 1973 membru YO DX club, iar `n 1977 ob]ine titlul de Maestru al Sportului. Pasiunea pentru c@t mai multe ]ri lucrate [i diplome este tot mai mare, Mihai ob]in@nd DXCC, CHC nr.4914, WPX 300CW,WAC [i foarte multe diplome rom@ne[ti, Este aproape nelipsit din concursurile interne [i din majoritatea concursurilor interna]ionale.

~ntre timp, bunul lui prieten Eugen, YO2AFB pleac `n Germania la un tratament, nu se mai `ntoarce [i ajunge cu familia `n W, de unde `[i mai face semnalat prezen]a din c@nd `n c@nd cu c@te o felicitare de srbtori. ~n 1979 prime[te de la Eugen o scrisoare `n care `l anun] c `i trimite un transceiver SWAN 350 cumprat la m@na a doua, transcever care si sose[te . Bucurie mare, visul de a putea lucra `n SSB se realizeaz,  legturile [i ]rile noi se `nmul]esc!

Dar, toat aceast bucurie este brusc umbrit de fosta Securitate, care controla cu str[nicie activitatea radioamatorilor. Mihai, ca [i mul]i al]ii, este „convins” s semneze un angajament de informator. La `nceput colaboreaz, apoi i se cer informa]ii scrise despre prieteni [i este tot mai des chemat la Deva, la Securitate. Mihai se hotr[te s curme aceast situa]ie dar … gre[eal mare pentru acele vremuri, urmeaz tracasri de nedescris: perchezi]iile la domiciliu pe motiv c are valut(bine`n]eles c nu au gsit nimic!), `ntrebri de unde are sta]ia SWAN? De ce i-a fost trimis?,etc. ~ntr-una din zile „tovar[ii” au venit cu un specialist de la Po[t, au fcut verificarea sta]iei prin msurtori [i au gsit 160W putere absorbit (aceasta era puterea sta]iei din construc]ie). Ca urmare, sta]ia a fost sigilat, iar Mihai amendat (conform Regulamentului!) pentru dep[ire de putere!

La interven]ia [efului RCJ Hunedoara, Gheorghe Pantilimon, sta]ia este desigilat, este lsat s lucreze c@teva luni, apoi, `ntr-o noapte  (a[a era „obiceiul”, ziua nu „vedeau”!), Mihai este din nou chemat la securitate, d alte declara]ii despre prieteni [i despre Eugen, ex YO2AFB. ~n acea noapte se face o descindere la Mihai acas, sta]ia i se sigileaz din nou, i se ridic coresponden]a avut cu Eugen. Apoi, `n februarie 1983 prime[te o `n[tiin]are de la IGR Timi[oara, cum c autoriza]ia `i este suspendat! A fost o mare decep]ie [i o mare amraciune! Mihai a fcut un memoriu la Comitetul jude]ean de partid, dar, conform obiceiului „tovar[ilor”, fr s primeasc vreun rspuns!Din nou intervine [eful RCJ, YO2BBB, se face un act de custodie [i transceiverul rm@ne sigilat la Radioclub!

„”Revolu]ia din 1989, indiferent ce a reprezentat pentru al]ii, pentru mine [i familia mea a fost o mare desctu[are: reprimesc autoriza]ia [i indicativul, readuc sta]ia acas cu mare bucurie [i lacrimi `n ochi, reinstalez antenele, `mi construiesc un bug cu memorie [i … `ncep „din nou” traficul”” spune Mihai astzi cu mare mul]umire.

~n 1996 ob]ine autoriza]ia de clasa I-a, are `n prezent 295 de ]ri confirmate [i 292 de diplome primite, „prins” de euforia ce a cuprins zona Mihai a `nceput s abordeze mai „timid” [i undele ultrascurte. Planuri de viitor – multe, dar `n primul r@nd `[i dore[te sntate lui [i familiei, pentru a le putea realiza. {i nu uit s `i mul]imeasc `nc odat acestui om de mare omenie care este YO2BBB, cel care „[i-a pus obrazul” (oare c@]i ar fi fcut-o ?), [i l-a ajutat `n momentele deosebit de dificile ale „luptei” cu Securitatea!

                                                                                                Szabo Francisc, YO2ARV

(dupa YO/HD Antena, nr.42/decembrie 1999)

ISTORIC

Din istoria radioreceptiei la Deva. 

 Primul aparat de radiorecepþie  in orasul Deva a fost realizat si pus in functiune in toamna anului 1927 in  laboratorul de fizica  de la Liceul Teoretic „Decebal” in prezent Colegiul National  „Decebal”  Deva.

 Realizatorul acestui aparat a fost un elev din clasa a VII-a (ultima clasa de liceu) SZÁSZ  FRANCISC ce era pasionat de fizica in asa masura incat profesorul de specialitate ( Damianov Valentin) il lasa sa prezinte experimentele de la lectii in fata colegilor de clasa. Deasemenea el a realizat si diferite dispozitive destinate pentru noi exeprimente.

Intamplarea a facut ca profesorul dr. Tarján  Ödön sa gaseasca o revista ce se adresa amatorilor, in care se prezenta cu toate detaliile necesare functionarea si mai ales construirea unui aparat de radioreceptie precum si adresa unde se puteau comanda piesele necesare. Profesorul, cunoscand pasiunea si indemanarea elevului pentru fizica i-a propus sa studieze acest articol si sa construiasca acest aparat. Considerand ca aparatul poate fi realizat, au procurat o parte din materiale chiar din magazinele din Deva, iar tuburile electronice, soclurile, potentiometrele, condensatoarele variabile, butoanele le-au comandat la adresa indicata in revista. Tuburile electronice de tipul M3 si  M4 erau triode de fabricatie Tungsram.

Radioreceptorul era cu reactie tip Hartley, bobinele tip „fund de cos” realizate pe un cilindru din lemn de 5,5 cm diametru in care erau infipte 9 cuie (fara cap) in jurul lor impletindu-se sarma de cupru  dupa care se fixau cu lac iar dupa uscare se scoteau de pe cilindru.

Radioreceptorul era prevazut cu 4 triode si doua perechi de casti; pentru alimentarea filamentelor erau puse in paralel doua baterii de 4,5 V ( cu reostat de reglare) , tensiunea anodica era obtinuta din 18 baterii tot de 4,5 V legate in serie. Pentru antena s-a folosit sarma din fier (singura disponibila) de cca 38 -40 m intinsa de la fereastra laboratorului de fizica pana pe acoperisul salii de gimnastica din curte.

Cu mari emotii aparatul a fost pornit si dupa acordul necesar s-a auzit un post in limba germana ( Kassel) care recomanda ca in ziua urmatoare sa se asculte un program muzical. Pentru economisirea bateriilor aparatul a fost oprit pana a doua zi. Acest eveniment asa cum am amintit la inceput a avut loc in toamna anului 1927, cand inca foarte multi nici nu au auzit despre un asemenea aparat, nestiind cum functioneaza.

In ziua urmatoare aparatul a fost prezentat in fata mai multor persoane prezente in amfiteatrul de fizica, printre care era si profesorul Liviu Sirca viitorul director al liceului. Aparatul a fost o noutate asa de mare incat unii au cautat pe sub mese daca nu cumva este ascuns un patefon de unde se auzea programul muzical. Programul se asculta simultan de 8 persoane , cate doi la o jumatate de casca.

Dupa acest eveniment Dl. Szász a realizat mai multe asemenea aparate ce au fost comercializate printr-un magazin din Deva, precum si in Simeria si Valea Jiului. Pentru dansul radiotehnica a fost  o pasiune permanenta  pana in prezent.

Cele de mai sus au fost relatate in acest an, chiar cu mai multe amanunte personal de Dl. Szász, care in prezent este pensionar, are 96 de ani si locuieste langa Budapesta (Ungaria). Cu aceasta ocazie ii dorim si in continuare multa sanatate.

         Redactat de  YO2LPB & YO2CC in 26 decembrie 2002.

“Povestea cresterii, descresterii si iar cresterii radioamatorismului lupenean in era Internetului, spusa de YO2CY – Constantin Morar”

In memoriam

Sub acest titlu a aparut pe doua pagini in ziarul “Orizont lupenean” nr. 6/2002, un extrem de interesant  si bogat ilustrat cu poze “articol-reportaj” semnat de Marian Boboc, articol din care, in intentia de a aduce noi contributii la istoria radioamatorismului hunedorean, vom prelua unele pasaje.

Nea Tica –un lupenean de 72 de ani. Constantin Morar  a implinit pe 2 mai 72 de ani. E mandru ca s-a nascut la Lupeni. Figura cunoscuta concetatenilor sai, nea Tica, chiar daca  a driblat sub culorile echipelo de fotbal Minerul Lupeni, Jiul Petrosani, Casa Armatei Campulung Moldovenesc, Casa Armatei Craiova, (perioada deosebit de frumoasa si bogata in realizari, dar peste care vom trece in acest articol- N.red. YO/HD Antena) a avut o alta pasiune de o viata – radioamatorismul.

Un radio cu galena la “80 de casi”…. Avea 10-12 ani cand o vecina unguroaica, Petrovici neni, cu care locuia in aceiasi casa in cartierul muncitoresc “80 de casi”, i-a aratat un radio desfacut, spunandu-i “Hai sa vezi casutele unde canta oamenii aia de la radio!”. Si Tica a vazut ..lampile radioului. Tot aceiasi vecina era abonata la o revista ungureasca , in care, intr-unul din numere fusese publicata schema unui aparat de radio cu galena. Nea Tica n-a mai avut stare si s-a apucat de lucru. L-a ajutat un prieten, Victor Patalita, care mai tarziu a devenit si el radioamator cu indicativul YO2CX (decedat in februarie 1997 – n.n.). Era in anul 1942 cand in colonia muncitoreasca  lupeneana “80 de casi”  doi tineri au construit un aparat de radio cu galena.

Radiouri si fotbalisti. … Intorcandu-se la Lupeni din armata de la Campulung intr-o permisie, sora sa, care lucra la statia de radioficare a orasului, i-a spus ca exista la Lupeni un radioamator mai in etate, care i-a aratat mai multe fotografii din strainatate. Numele lui: Anatolie Poruznic. Nu l-a vizitat in acea permisie, insa in timp ce facea plantoane, mintea ii zbura la acel misterios domn din strainatate.

Anatolie Poruznic stia sase limbi plus ruseste. “Totul se intampla la inceputul anului 1953, cand la Trustul

Carbunelui Lupeni, unde eram incadrat ca desenator pentru serviciul geologic, am intalnit o persoana pe nume Anatolie Poruznic, care era translatorul acestei institutii, cunoscator al cehei, slovacei, rusei, germanei, englezei, francezei si bineinteles romanei. Mi se confirmase ceea ce imi spusese mai demult sora mea, ca amandoi aveam o pasiune comuna: radioamatorismul. Eu eram amator, iar dansul era deja consacrat.

Din discutii am aflat ca era refugiat din Basarabia , facandu-si studiile la Praga, dar, din cauza razboiului, in 1939 a fost nevoit sa le intrerupa. Intre noi s-a infiripat o prietenie sincera, desi difernta de varsta intre noi era de 18 ani, dar acest lucru nu a mai contat, asa ca am devenit discipolul sau preferat, iar dansul, mentorul meu de neuitat. Amandoi am lucrat la sectorul electro-mecanic al Minei Lupeni, dumnealui fiind responsabil cu metrologia, iar eu responsabil cu centrala telefonica. Era in anul desfiintarii SOVROM-urilor, prin 1955”.

O scrisoare (patata de lacrimi) din districtul 6. Povestea inceputurilor radioamatorismului la Lupeni incepe sa se creioneze, vorbele lui nea Tica venind parca dintr-un abur subtire, cu miros de mere coapte: “Trebuie sa spun ca in acea perioada radioamatorismul era complet necunoscut la Lupeni, astfel ca primele notiuni mi-au fost de mare folos.Am inceput sa prind curaj si, la indemnul mentorului meu, am expediat o scrisoare la Radioclubul Central Bucuresti, de la care am primit raspunsul. Asa am aflat ca in Petrosani exista totusi un radioamator, YO6CJ, ing. Iosif Remete, cu care am luat in graba legatura. (Pe atunci, regiunea Hunedoara era in districtul 6). I-am aratat  mentorului meu raspunsul primit, acesta si-a chemet sotia, citind amandoi scrisoarea. Dupa lectura ei a avut loc o scena dramatica, care s-a lasat cu lacrimi de bucurie si fericire. Momentul acela nu se poate descrie in cuvinte, a fost atat de profund incat m-a miscat si pe mine, desi nu stiam despre ce e vorba.” Ce resort declansase oare efuziunea? Cititi mai jos:

O baie pentru … sublocotenent. “… Scrisoarea era semnata de radioamatorul Raul Vasilescu,  nimeni altul decat  un prieten de dinainte de razboi al lui Tolea. Vasilescu , avand gradul de sublocotenent, a ajuns cu frontul in orasul Balti. El l-a anuntat prin cineva pe cetateanul Poruznic Anatolie sa se prezinte urgent la primarie. Acesta s-a si prezentat imediat, nestiind cine si de ce l-a chemat. Intalnirea a fost extraordinara. Dupa imbratisarile de rigoare, o alta bucurie a tanarului ofiter a fost si aceea ca Tolea putea sa ii ofere o …baie pe cinste!. Junele ofiter a mai zabovit in Balti cam o saptamana, dupa care si-a continuat drumul de militar.”

O seara sentimentala, dar cu o hotarare istorica. Nea Tica e inca, dupa aproape jumatate de secol, sub hipnoza acelei intamplari, neputandu-se parca desparti de ea: “ Revin la reactia pe care  a avut-o doamna Poruznic la si dupa citirea scrisorii: i-a prins cu ambele maini mana stanga a lui Tolea, acesta avand in mana dreapta scrisoarea, si a exclamat cu o voce de femeie blanda  ce a trecut prin multe, inclusiv prin razboi: :Tolia! Deci Raul traieste! Cum o fi aratand acum?”. Cred ca in acea seara, sub influenta evenimentului emotional petrcut in fata mea, am luat amandoi hotararea de a face ceva pentru realizarea unei statii colective in orasul Lupeni.” Tanarul ofiter din 1941 e actualul YO3LX, nenea Lulu, octogenarul vesnic tanar, si astazi activ in benzile de radioamatori si prezent la intalnirile de miercuri ora 11 CFR, cu un alt prieten fost radioamator roman YR5, acum HA5RR, Szilard, care traieste la Budapesta.

“Daca  toti tinerii din lume….” (film rusesc). Un alt fapt care i-a mobilizat pe discipol si maestru a fost acela ca la Lupeni rula filmul “Daca toti tinerii din lume…” avand ca personaje mai multi radioamatori implicati in salvarea vietilor unor marinari naufragiati in Marea Nordului. Nea Tica este suparat ca in zilele noastre, televiziunea nationala nu mai reia acest film, scriind si o scrisoare postului public in acest sens acum cativa ani, cu rugamintea de …reluare, dar nu a primit nici un raspuns. Nici faptic, nici scriptic!.

16 “pionieri”. Dupa 46 de ani. La numai cateva zile dupa primirea scrisorii (si la 4 ani de la darea in folosinta a Clubului Sindicatului Miner Lupeni)  am reusit sa mobilizam aproximativ 16 persoane pasionate de radioamatorism. Prima  sedinta (destul de timida) de constituire a unei statii colective de radioamatori in Lupeni s-a tinut intr-una din salile de la primul etaj al Clubului Sindicatului Miner. Sedinta a fost deschisa de mine, in prezenta a 15 persoane si a viceprimarului Daradics, care ulterior a devenit si el radioamator. Dupa 46 de ani de la acest eveniment, incerc sa fac un tur de memorie, amintindu-mi ( si amintindu-le) numele celor care au fost prezenti: A. Poruznic, G. Filip, F. Daradics, dr. Balogh, I. Nuta, C. Cotroaza, A. Sopos,  V. Collarini, V. Patalita, G. Fagas, C. Morar, E.Bokar, G. Grozavu, N. Deoanca, I. Griguta si Baloi.La sedinta a fost prezent si presedintele sindicatului. S-a aratat rolul si importanta infiintarii cercului de radioamatori in cadrul AVSAP.  Activitatea cercului  in cadrul Clubului a durat doar vreo 4-5 luni, apoi s-a mutat peste Jiu, unde se desfasura si activitatea cercului de soferi, tot in cadrul AVSAP

Final cu lopata. …L-am intrebat pe nea Tica, personaj pitoresc ce va mai fi luat in vizorul nostru jurnalistic, daca mai e nevoie de radioamatori, acum, in era Internetului. Raspunsul lui nea Tica a fost de-a dreptul spontan : ”Domnule, radioamatorismul e ca lopata. Oricat de mult a evoluat tehnica, lopata tot nu a disparut…”.

N.red. YO/HD Antena: Am preluat numai informatiile despre partea de inceput a radioamatorismului din Lupeni, articolul  din ziar consemnand si  eforturile si reusitele lui YO2CY in revigorarea activitatii  de radioamator la Clubul Sindicatelor E.M. Lupeni  (Radioclubul YO2KQG, foarte activ in ultimul timp). Regretam mult ca nu am putut  reproduce in cadrul articolului ( din cauza deteriorarii calitatii lor prin xerocopiere)  niciuna din cele 10 poze – document din zia

(Dupa YO/HD Antena, nr.r93/martie 2004)

In memoriam

Sa facem cunostinta cu Szabo Francisc YO2ARV

Nini Vasilescu YO3CCC

Dorind sa aflu mai multe despre activitatea radioamatorilor din districtul HD, l-am descoperit pe d-l Feri, o veche cunostinta de-a mea, cu care am colaborat de mai multe ori in ultimii 10 ani. In plus, eram mereu uimit de cat de multe QSL-uri primea.

YO3CCC: D-l Feri, v-as ruga sa incepem prin a-mi povesti cate ceva despre copilaria d-voastra, care stiu ca a fost foarte zbuciumata.

YO2ARV: Intra-devar asa este. In 1943 parintii s-au stabilit in Ungaria. Pentru ca tata a luptat in armata germana a ajuns prizonier in Anglia si apoi in Italia. Mama a lasat totul in Ungaria, inclusiv casa si a venit cu fratele meu in Romania. Peste putin timp am venit si eu pe lume; m-am nascut pe 4 ianuarie 1944 la Sibiu unde am ramas pana la varsta de 6 ani. La putin timp dupa ce m-am nascut mama a fost deportata pentru 5 ani in fosta URSS pentru ca era de origine germana, iar eu am fost crescut de bunicii din partea tatalui. Mama a revenit din lagarul din Donbas abia in 1950 si s-a stabilit si ea la Calan.

YO3CCC: Aici, in Calan ati ramas pana in prezent?

YO2ARV: Aici am ramas si am facut scoala generala, profesionala, liceul si apoi scoala de maistri in specialitatea aparate de masura si automatizari.

YO3CCC: Cum ati auzit de radioamatori?

YO2ARV: Din intamplare, am intrat in posesia cartii Ghidul radioamatorului constructor scrisa de Misu Tanciu YO3CV si George Racz, editata in 1958.

YO3CCC: Care a fost primul receptor pe care l-ati realizat?

YO2ARV: A fost un receptor cu reactie cu o lampa.

YO3CCC: Dar primul radioamator pe care l-ati cunoscut?

YO2ARV: In 1961 este repartizat la uzina Victoria Calan ing. Popan Viorel YO2QB; si tot aici, mai tarziu, a venit de la Resita si Victor YO2FV care a adus cu el un geamantan plin cu piese. Mai multi doritori de radioamatorism, printre care si eu, ne-am strans la Clubul 11 iunie, iar Victor a fost primul care a inceput sa ne povesteasca despre radioamatori si despre radioamatorism in special.

YO3CCC: Ce ati mai construit in materie de receptoare?

YO2ARV: Am construit un receptor cu 3 tuburi; in banda de 40m era o propagare deosebita incat se auzea Brazilia in AM.

YO3CCC: Acolo, la Clubul 11 iunie nu ati facut de demrsuri sa obtineti un spatiu (Club) unde sa va intalniti?

YO2ARV: Am gasit intelegere de la Sindicat si in clubul muncitoresc am primit si noi doua camere unde am infiintat radioclubul YO2KHY. Langa camerele noastre era Biblioteca oraseneasca de unde imprumutam carti de specialitate.

YO3CCC: Ce fel de activitati ati inceput sa desfasurati la club?

YO2ARV: La inceput ne-am construit un generator de ton cu care sa invatam si apoi sa ne antrenam la telegrafie. La inceput am fost cam 20, acum mai suntem doar 2; unii au decedat, altii au plecat, altii s-au lasat. Primul a luat indicativ YO2QP; tot aici au mai activat YO2QP si YO2AQU. Sindicatul ne-a facut cadou un receptor Riga 10.

YO3CCC: Ati fost mai intai receptor asa cum trebuia in aceea perioada?

YO2ARV: Mai intai am devenit receptor, conform Certificatului de receptor nr. 146 (22 decembrie 1962), in baza caruia am primit Autorizatia nr. 47 (14 februarie 1963) cu indicativul YO2-1573. Am activat foarte intens si ca receptor am reusit sa strang peste 5.000 de QSL-uri din peste 200 de tari. Am dat un nou examen si am primit un nou Certificat de radioamator emitator clasa a III-a (23 iunie 1963), dar abia dupa 5 ani, pe 28 februarie 1968, am fost instiintat ca mi s-a aprobat clasa a III-a. Asta din cauza originii nesanatoase, tatal plecat in RFG iar mama deportata in URSS.

YO3CCC: Cand ati vazut primul receptor de fabrica?

YO2ARV: Primul receptor de trafic industrial l-am vazut la Badea Eugen YO2AFB (N6EXU), care era din Hateg, era reprezentantul Uzinei Electronica si asigura Service-ul in zona. In aceea perioada foloseam la receptie un aparat de radio Pionier caruia ii pusesem in fata un convertor cu doua lampi.

YO3CCC: Cu cine ati realizat prima legatura radio?

YO2ARV: Prima legatura am facut-o cu Doru YO2AMU.

YO3CCC: Ce alte constructii ati mai abordat?

YO2ARV: Am construit un A412 si apoi am intrat in posesia unui transceiver UW3DI nefinalizat, pe care l-am terminat. Am construit mai multe emitatoare si imi amintesc ca la unul dintre ele imi fugea oscilatorul iar din acest motiv, in 28MHz nu mergea deloc.

YO3CCC: Cu ce antene ati inceput?

YO2ARV: Prima antena a fost un Ground plane pe 28MHz, iar prima antena in benzile de jos a fost un Long wire de 41m.

YO3CCC: Cand ati reusit sa aveti primul d-voastra receptor de trafic industrial?

YO2ARV: Niste neamuri care au venit din Germania mi-au adus un receptor cu opt tuburi, un Trio 9R-59D. Pentru prima data am auzit cum suna SSB-ul dar m-a costat salariul meu pe 3 luni. In aceea perioada ma intalneam foarte des in 28MHz cu EA2BK. Era foarte suparat, era pe timpul dictaturii lui Franco si nu putea schimba QSL-uri prin radioclub.

YO3CCC: Cum v-ati perfectionat la telegrafie?

YO2ARV: Asa dupa cum am mai spus, telegrafia am inceput sa o invat la Calan, dar mi-a prins foarte bine cand am fost incorporat militar la o unitate militara din Bucuresti, unde am continuat sa fac telegrafie si unde m-am perfectionat. Din acest motiv peste 80% din trafic il fac in telegrafie.

YO3CCC: Suntei membru al YO DX Club?

YO2ARV: Sigur ca da, sunt membrul cu numarul 130 din 15 iunie 1980. La ora actual am 319 tari confirmate, iar cu cele delete am 327.

YO3CCC: Cum stati la capitolul diplome romanesti si straine?

YO2ARV: Pana in prezent am primit un numar de 517 diplome romanesti si 60 de diplome straine.

YO3CCC: Dar cu clasificarile sportive?

YO2ARV: Pentru rezultatele deosebite acumulate, in 1981 am primit clasa a II-a, iar in 1995, clasa a I-a de clasificare sportiva.

YO3CCC: Indepliniti conditile pentru diploma 5BDXCC?

YO2ARV: Am lucrate si confirmate peste 100 de statii pe cele 5 benzi necesare obtinerii diplomei 5BDXCC, dar nu am cerut-o inca pana acum din cauza pretului. Asta nu inseamna ca nu continuu sa realizez conditiile pentru diplomele 6, 7 sau 8BDXCC.

YO3CCC: Stiu ca circula o poveste despre niste bete de bambus care va trebuiau pentru realizarea unei antene QUAD. Ce puteti sa-mi povestiti despre ele?

YO2ARV: In urma cu foarte multi ani, cred ca sunt vreo 20 de atunci, un subaltern de-al meu m-a auzit ca am nevoie de niste bete de bambus ca sa-mi fac o antena si ca nu stiu de unde sa mi le procur. Peste cateva zile mi le-a facut cadou dar nu a vrut sa-mi spuna de unde le-a facut rost. Abia dupa un timp mi-a spus ca s-a dus intr-o noapte si le-a taiat din Parcul Simeria.

YO3CCC: In UUS cu ce lucrati?

YO2ARV: In ultimii ani m-am hotarat sa abordez mai serios undele ultrascurte. Acest mod de lucru ma ajuta sa tin permanent legatura cu Mihai YO2QY, care imi este si nas, si nu mai apelam la serviciile telefonului. Tot datorita acestui mod de lucru (UUS), retransmit in fiecare saptamana, joia, QTC-ul transmis de RCJ Hunedoara. La inceput am lucrat cu aparatura home made dar de curand Cristi YO2LRH m-a cadorisit cu un FT-60.

YO3CCC: Familia v-a inteles acesta pasiune? V-a sustinut?

YO2ARV: Aceste rezultate nu ar fi fost posibile daca nu as fi avut sprijinul, sustinerea si intelegerii din partea intregii familii, sotia si cele doua fete.

YO3CCC: Stiu ca ati fost in Scotia timp de o luna de zile. Cum este vremea pe acolo?

YO2ARV: Asa este, am fost intr-o excursie de vis timp de o luna de zile la invitatia uneia dintre fete. Am vazut o gramada de lucruri interesante. In aceea zona vremea este destul de ploiaoasa, dar din cand in cand dintre nori mai razbat si razele soarelui.

YO3CCC: Ati reusit vreodata sa luati legatura cu tatal d-voastra?

YO2ARV: In urma cu foarte multi ani a venit cineva din Germania, a intrebat in Calan daca ii cunoaste cineva pe copii lui Szabo Adalbert si a fost indrumat catre mine. Acesta m-a indrumat catre ce institutie sa scriu ca sa mi-l gaseasca. M-am conformat, am scris si l-au gasit la un camin de batrani. Cu mare greutate am putut sa sun la acel camin de batrani din Germania unde am vorbit cu el la telefon; la inceput a vorbit mama, apoi fratele si in cele din urma si eu.

YO3CCC: Ati mai vorbit cu dansul dupa aceea?

YO2ARV: Am reusit sa mai vorbesc inca o data. Daca doresti pot sa-ti dau ca sa vezi cum arata o scrisoare primita de la un prizonier de razboi. Scrisoarea era foarte mica avand cotele 15×8,5cm. Era facuta dintr-o singura bucata de hartie, care apoi se plia de mai multe ori. Era atat de mic spatiul pentru scris incat nu prea aveai mare lucru de spus.

YO3CCC: Sigur ca vreau sa o vad pentru ca la fel ca si mine nici cititorii acestui interviu nu cred ca au vazut asa ceva.

Interviul a fost consemnat pe 10 februarie. Alte poze ocazionate de acest interviu se gasesc la qsl.ro.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 2-5-2011

876

CONTRIBU}II LA ISTORIA RADIOAMATORISMULUI ROMANESC (II)

Sub titlul ” Despre activitatea de radioamatorism `n jude]ul Hunedoara” prezentm `n acest numr, ([i, probabil. `ntr-unul viitor), micromonografia prezentat de YO2BPZ `n data de 3 mai 1998 la Deva cu ocazia Simpozionului omagial de radioamatorism “Hunedoara 50”

Despre activitatea de radioamatorism `n jude]ul Hunedoara

De la `nceput trebuie s artm c pentru anumite perioade fondul documentar pentru `ntocmirea acestei “minimonografii” a fost foarte srac, iar pentru unele chiar inexistent.

Dup investiga]iile noastre , primele `nbcercri colective de abordare a radioamatorismului `n varianta lui de unde scurte (nu `n cea a construc]iilor radio) dateaz la Deva de prin anii 1947-48, , cand, `n cadrul Liceului Decebal din Deva, un fost profesor de [tiin]e naturale, care pe front a fost transmisionist, a adus un aparat de radio de construc]ie german [i a ini]iat ca]iva elevi mai avansa]i `n recep]ia undelor scurte, [i `n special a sta]iilor de radiomatori din aceast gam de unde.

Informa]ia provine din mai multe surse, dintre care cea mai autorizat este YO2CC, Murgu Liviu, prezent `ntre noi, care `n anul 1948 era elev la acest liceu.Dansul cunoa[te despre aceast activitate, dar nefiind la acea vreme pasionat de radio [i radioamatorism, regret mult c nu `[i mai aminte[te numele profesorului respectiv.

~n acea perioad aprea `n Romania  “Ziarul {tiin]elor [i Cltoriilor”, o revist excep]ional pentru vremea ei `n popularizarea nout]ilor tehnico- [tiin]ifice.

Suntem `n posesia  `ntregii colec]ii (legate) pe care cu amabilitate ne-a pus-o la dispozi]ie domnul Murgu, YO2CC, [i pe care o prezentm `n cadrul expozi]iei documentare (~n acel an, 1947, revista `mplinea 60 de ani de existen]! Asta `nseamn c ea a `nceput s apar `n anul 1887! Adevrat record de longevitate!).

{i, revenind la “Ziarul {tiin]elor [i Cltoriilor”, nu mic a fost surpriza ca `n anul 1947 s gsim nu mai pu]in de nou articole de construc]ii radio semnate de Ionel Ganea de la Sta]ia Meteorologic Deva, cel care nu peste mult timp va deveni YR-R-327 [i apoi YO2AK. Vom vorbi mai tarziu despre aportul deosebit al lui Ionel Ganea la dezvoltarea radioamatorismului hunedorean. (N.R. Ionel Ganea s-a stins din via] `n data de 10 decembrie 1999, `n varsta de 77 de ani).

 Dar s nu trecem `n fug peste aceast perioad [i s enumerm titlurile articolelor lui Ionel Ganea  aprute numai `n anul 1947 `n “Ziarul {tiin]elor [i Cltoriilor”:

         Mic receptor de unde scurte (cu AL5, AZ1)  – nr.17

         Redresorul cu lmpi  – nr. 18

         Aparat radio portativ (DF11, DC11, DL11)  – nr.21

         Receptor 2+1 cu lmpi americane (58, 47, 80) – nr. 23

         Aparat de radio universal (EF2,CL6,CA2, C41) –nr. 28

         Receptor mic cu randament mare (DC11) – nr.29

         Aparat cu 3 lmpi la baterie (2xKC4, KL5) – nr.33

         O galen simpl – nr. 43

[i o idee foarte simpl [i util de determinare a polarit]ii curentului continuu, folosind doar un … cartof!(nr.39).

Regretm mult c nu am  putut procura [i alte numere ulterioare ale revistei, deoarece suntem siguri c domnul Ganea a publicat `n continuare articole de radiotehnic.

Am citat atat de mult aceast revist deorece de ea se leag [i prima autorizare a unei sta]ii de radioamator `n jude]ul Hunedoara: dup amintirile lui YO2CJ, dl. Iosif Remete din Petro[ani, `ntr-un numr de prin august – septembrie 1948, a aprut `n aceast revist un mic anun] referitor la constituirea ARER (Asocia]ia Radioamatorilor de Emisie-Recep]ie) [i propunerea de `nscriere `n  aceast asocia]ie. Dl. Remete nu a stat pe ganduri, a fcut imediat cererea de `nscriere, [i dup cum ne-a declarat ( [i am scris `n articolul “Profil YO” din nr.3/1996 al YO/HD Antena), a [i ob]inut, `n cursul anului 1948, cartea de membru ARER [i indicativul de recep]ie YR-R-106. Acesta a fost [i motivul principal pentru care am socotit c `n anul 1998 se  `mplinesc 50 de ani de radioamatorism `n jude]ul Hunedoara (Ulterior, dl Remete a revenit, amintindu-[i c a primit cartea de membru [i indicativul la `nceputul anului 1949, apoi, in urma discu]iilor avute la Deva cu YO3APG, [i-a consultat arhiva personal [i a scris o foarte documentat scrisoare, pe care am [i publicat-o `n numrul 67/ianuarie 2002 al YO/HD Antena sub titlul “Contribu]ii  la istoricul radioamatorismului romanesc”)

Radioamatorii hunedoreni, la `nceput pu]ini, grupa]i `n special pe lang cei care au fost radiotelegrafi[ti militari [i profesioni[ti, au urmat aceia[i cale sinuoas `n domeniul organizatoric ca [i to]i radioamatorii YO: ARER,ARUS, AVSAP, UCFS, etc.

Dar, indiferent cum a fost, pasiunea  a fost cea care a a `nvins. {tim cat era de greu s ob]ii o aparatur func]ional de undeva: totul era autoconstruit, cerand foarte mult munc, pricepere, [i nu `n ultimul rand, mari sacrificii materiale.

 Radioclubul Regional Hunedoara s-a constituit la 10 aprilie 1960 (dl . Murgu, YO2CC are adresa prin care era invitat la sedin]a de constituire). Nu stim cand a fost autorizat sta]ia de emisie (YO2KAR), dar, dup “Radioamatorul” nr.6/1957, sta]ia de recep]ie YO6-037 a AVSAP Regional Hunedoara (`n 1957 HD era `nc `n YO6!), operat de Bogdnesu Grigore [i Crba[ Gheorghe s-a clasat pe locul 18 din 54 de concuren]i la Concursul republican de telegrafie (la a cest concurs a participat [I YO6-200, Petriceanu Ioan din Deva, care s-a

 clasat pe locul 38). Tot YO6-037  particip [i la concursul cehoslovac din acel an, fiind singura sta]ie  YO6 !

Dup “Radioamatorul” nr. 10/1958, regiunea Hunedoara se claseaz pe locul 11 din 17 echipe la Concursul Na]ional de Radiotelegrafie Vitez ]inut la Bucure[ti, unde a participat cu doi concuren]i ( pcat c nu [tim cine au fost ace[tia!).

~n orice caz, merit a  fi amintite numele unor persoane care `n acea perioad au luptat pentru a  se  face ceva `n domeniul radioamatorismului. {i i-am aminti aici, intr-o ordine strict aleatoare pe domnii Lupa[ Gheorghe, Iancu Ioan, Petriceanu Ioan, Crba[ Gheorghe, Bogdnescu Grigore, Rugescu Gheorghe,  Mure[an Augustin, Bohatere] {tefan [i mul]i, mul]i al]ii, pe care, fie nu i-am cunoscut, sau, pur [i simplu, din prea marele tumult al vie]ii., i-am uitat. {i unii dintre ei ne-au prsit pentru totdeauna. Dumnezeu s `i odihneasc!

Epoca “modern” a radioamatorismului hunedorean `ncepe prin anii 1959-60. Merit apreciat aportul adus de primul [ef de radioclub, Lupea Ti], fost subofi]er de transmisiuni  [i camarad pe front cu cel ce va fi mai tarziu generalul Gheorghe Enciu, mul]I ani comandantul Comandamentului Trupelor de Transmisiuni.

Credem c de aceast perioad [i de o mai mare “deschidere” se leag autorizarea mai multor sta]ii hunedorene.
Dup  o list a sta]iilor YO din 1962 (expus la expozi]ia documentar, proprietatea lui YO2CC), la 1 iunie 1962 `n regiunea Hunedoara erau autorizate 10 sta]ii de emisie recep]ie (una colectiv, YO2KAR)  [i 9 individuale, situate `n Deva (YO2AK, Ganea Ionel, YO2CC, Murgu Liviu [i YO2XG, Daradici Gheorghe), Petro[ani (YO2BD, Konyar Tiberiu, YO2BO, Brebn Ilie, YO2BE, Roy Rudolf, YO2CJ, Remete Iosif), Lupeni (YO2CY, Morar C.tin [i YO2IQ, Collarini Victor) [i Uricani (YO2CX, Patalita Victor). La  acea or, radioamatorismul apar]inea de UCFS, FSAR (Federa]ia  Sportului Aviatic [i Radioamator).

Tot prin amabilitatea lui YO2CC am intrat `n posesia unui raport al Comisiei regionale de radioamatorism din anul 1964, din care, pentru a se vedea cre[terea comparativ cu anul 1962, spicuim cateva date interesante [i deloc “umflate”:

         Existau dou sta]ii colective (Deva [i Petro[ani)

         22 de sta]ii de emisie recep]ie cls. II [I III

         Instructori de radiaomatorism: YO2AK (Deva),; YO2AFB (Ha]eg); YO2QY [i QP (Clan); YO2CJ (Petro[ani); YO2QA [i QG (Hunedoara).

         Sunt eviden]ia]i pentru participarea la concursuri  YO2CJ, CX, CY, QP, QY, AAE, [i performan]a deosebit a lui YO2CJ care la concursurile REF din anii 1961 [i 62 s-a clasat primul din YO, iar la concursul din 1962 a ob]inut locul III `n clasamentul general!

         Deasemenea, este eviden]iat participarea lui YO2CJ cu patru articole la “Sport [i Tehnic”, revista de atunci a sporturilor tehnice.

         ~n concursul “YO23A”din 1963, sta]ia YO2KAR a realizat 512 QSO-uri cu sta]ii din 22 de ]ri.

         S-au distribuit radioamatorilor urmtoarele sta]ii radio : PP-15W (YO2CC, NV); RSI-6K (YO2CJ, 2CY, 2AAE).

    ~n prima jumtate a anului 1964, radioamatorii hunedoreni au realizat peste 10.000 de QSO-uri (Eviden]iat YO2AFB, care a expediat 500 de QSL-uri `n dou luni).

 Deoarece suntem `n posesia Call Book-urilor YO din 1970 [i 1979, dm mai jos comparativ numrul de sta]ii hunedorene, pentru a vedea dinamica, cel pu]in formal, a cre[terii:

         ~n  1970 – 30 sta]ii individuale, 3 sta]ii de club

         ~n 1979  – 70 sta]ii individuale, 14 sta]ii de club

         ~n 1998  – 131 sta]ii individuale.

~ncepand de prin anii 70, activitatile RCJ Hunedoara    s-au diversificat, pe lang traficul de unde scurte aprand  radiotelegrafia de sal [i radiogoniometria de amator (RGA) , abordat foarte serios, anul acesta (era `n 1998 – N.R.) desf[urandu-se a 22-a edi]ie a ”Cupei Decebal” , [i sporadic, undele ultrascurte (YO2CJ, QC, BAK).

Rezultatele au fost notabile, mandrindu-ne `n mod deosebit cu un titlu de campion mondial la RGA (Natalia Fget, Sarajevo, 1986), cu foarte, foarte multe titluri de campioni na]ionali (peste 150 ), care au adus permanent un punctaj bun jude]ului Hunedoara `n clasa,entele `ntocmite de FRR

~ncepand cu anul  1996, pe un “pionierat” `nceput de YO2QC , decanul de drept al UKW-istilor hunedoreni ( nu trebuie totusi uitat ca la 7 iunie 1958 YO2CJ, pe  atunci YO5CJ –fiind cu serviciul la Baia Mare- a fcut parte din echipa YO5KAD care a realizat prima legtur YO cu o sta]ie strin -HA9OO- `n banda de 2 metri, de pe varful Igni[) [i YO2BAK (actualmmente YO5BAK, Emil Aldea din Oradea), [i pe o “direc]ie radio “ deja existent (YO2LEU la Or[tie [i YO2APU la sta]ia TV Mgura), [i profitand de o conjunctur favorabil (livrarea prin radiocluburi a aparaturii RTM [i RTP casata de la armata [i din economie, posibilitatea procurrii cuar]urilor “la comand: , prin sprijinul lui YO3CR), la Deva, [i pe urm aproape `n `ntreg jude]ul a luat o amploare deosebit UKW-ul, mai `ntai pe o singur frecven], cu sta]ii RTP si RTM modificate, apoi prin procurarea de ctre fiecare de aparatur mai performant.

La Deva apare regulat, `ncepand cu martie 1996,buletinul de informare “YO/HD ANTENA” care acum  (era mai 1998 – NR) a trecut `n anul trei de apari]ie, avand circa 100 de abona]i din ]ar si se trimite si in Muntenegru si Republica Moldova. S-au primit aprecieri pentru con]inut  si participa cu materiale de publicat o serie de ”nume” ale radioamatorismului YO.

-//-

(dupa YO/HD Antena, nr.69/martie 2002)

PORUZNIC, ANATOLIE – YO2ZD – Nascut in anul 1912 la Balti, in Basarabia, ca cel de-al 12-lea copil al familiei, si fiind inca elev al scolii primare, Anatol se muta in 1927 cu familia la Praga, unde face si liceul.

 Parca a fost ieri! Imi amintesc ca in primavara anului 1950, intrand la Metrologia minei Lupeni pentru a calibra un instrument de masura,  am dat de un tehnician metrolog foarte indemanatic si constiincios: era nea Tolea , pe nume Anatolie Poruznic. Afland ca sant radioamator autorizat, cu indicativ de apel, nea Tolea s-a ridicat subit,  si, cu glasul sugrumat de emotie mi-a marturisit ca se bucura enorm, deoarece si el  a facut trafic de radioamator cu cateva decenii in urma  cu indicativ luat „sui generis”, deoarece pe atunci lipseau reglementarile activitatii de radioamator. Inca de pe bancile liceului il intereseaza „undele hertiene”, si, cu mijloace proprii isi construieste un receptor.
Frecventand Asociatia Radioamatorilor de Unde Scurte din Praga (SKEC), Anatol primeste indicativul de receptor  OK-RP244. La putin timp primeste si mult-ravnitul indicativ de emitator : OK1AP, isi construieste primul emitator cu oscilator Hartley si realizeaza primele QSO-uri in cw, (lucrand  si cu CV5AA, CV5X, etc.)
Cu toata puterea redusa a emitatorului (5 W), lucrand cu tenacitate, pasiune si pricepere, a ajuns ca in timp foarte scurt sa obtina diploma WAC “Lucrat toate continentele” (15 oct..1932), printre primii radioamatori OK (al 16-lea din Cehoslovacia si al 6-lea din Boemia!)
In anul 1933 revine in tara, unde ia legatura cu radioamatorii romani afiliati Politehnicii din Bucuresti si lucreaza  (neoficial sau”pirat”!) cu indicativul YP5AP, iar dupa un an, in urma demersului facut la AARUS, primeste indicativul YR5AP, cu care desfasoara o activitate foarte intensa, mai ales in banda lui preferata, banda de 21 MHz, obtinand la 26  martie 1936 prima diploma WAC pentru radioamatorii romani!!! (urmatoarea este obtinuta de YR5FD, la 30 noiembrie 1936).
In perioada de activitate 1935-1939 a realizat peste 8500 QSO-uri cu radioamatori din 80 de tari si 31 de zone si a participat la mai multe concursuri romanesti si straine, clasandu-se pe locuri bune.
Datorita evenimentelor premergatoare celei de-a doua conflagratii mondiale,in 1939 este obligat sa predea Sigurantei statia de radioamator si sa-si inceteze activitatea de trafic.
Evenimentele de dupa 1945 l-au facut sa plece din Balti in cautarea unui loc de munca , si, dupa schimbarea mai multor localitati, se stabileste la Lupeni, impreuna cu sotia si o sora mai mare. Cu toata vitregia sortii de care a avut parte, pasiunea pentru radioamatorism nu s-a diminuat. Astfel, facand toate formalitatile necesare, in 1962 obtine autorizatia de emitator cls.III-a si indicativul YO2ZD, iar in 1969 autorizatia de cls. II-a. In scurt timp semnalele cw pleaca de la statia autoconstruita de nea Tolea, brazdand eterul!
Din anul 1965 desfasoara o activitate extrem de intensa la statia YO2KHU de la Clubul Copiilor Lupeni,  incercand si reusind sa dezvaluie prin demonstratii, acestor mladite tainele traficului in undele radio, tainele magice ale telegrafiei si inocularea acelui „ham spirit” specific radioamatorilor.
In 1993 isi pierde sotia, iar dupa un an si sora, ramanand singur la 81 de ani, vizitat doar de radioamatori uneori. In aceasta stare nu a mai avut taria sufleteasca de a mai continua hobbyul sau indragit. Spre regretul nostru, al tuturor, in ziua de vineri 24 ianuarie 1997, s-a produs si acel nemilos „Silent key”, manipulatorul  sau a tacut pentru totdeauna. Un atac de cord a pus capat vietii lui Anatol.
In unele seri senine imi ridic privirea spre cerul instelat si, cu ochii memoriei caut sa-l gasesc printre astri. M-ar consola intrucatva sa cred ca se afla pe acea stea stralucitoare  din constelatia Pleiadelor, inconjurata de zeci de stele, cum era el inconjurat adesea de copii cand opera statia clubului lor.
Iti promitem ca te vom pastra vesnic in amintire!
Iosif Remete, YO2CJ

(Dupa YO/HD Antena nr.8/ februarie 1997)

 

Memorial YO

 YO2AXY

Inginerul Andrei Adam , operatorul statiei de radioamator cu indicativul YO2AXY, s-a nascut in anul 1944 in Bucuresti , dintr-o familie de intelectuali: tatal, inginer electromecanic iar mama profesoara.

 Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a facut ca Andrei sa aiba o copilarie zbuciumata. Dupa nationalizare, tatal sau a fost ridicat si dus la munca la canalul Dunare – Marea Neagra. In 1952, pierzandu-si mama, ajunge, impreuna cu sora sa Eva sa fie crescut intr-un orfelinat din Bucuresti. Eliberat din lagar, parintele cu cei doi copii se stabilesc in Constana, mai apoi la Craiova, iar dupa cativa ani ajung la Petroaani unde tatal deschide un atelier de reparatii tradio. Aici baietasul Andrei face cunostinta cu componentele radio si invata depanarea receptoarelor. In 1958 face cunostinta, in atelierul tatalui sau cu semnatarul acestor randuri, YO2CJ, afland astfel de existenta ARER-ului  si a radioamatorilor. La scurt timp, facandu-mi o vizita s-a „inoculat” cu microbul radioamatorismului, la frageda varsta de 14 ani.
Urmand scoala generala, in putinul timp liber pe care il avea, asculta cu deosebita placere benzile de 40 si 80 de metri, cu receptorul sau injghebat dintr-un receptor de muzica (Pionier), completat cu un converter cu o lampa.
In 1972, dupa ce a ajuns inginer electromecanic, a obtinut si autorizatia de radioamator emitator si indicativul YO2AXY, intrand in trafic cu un transceiver de constructie proprie, pe cinci benzi. Ii facea o placere deosebita sa isi imbunatateasca mereu aparatura de emisie-receptie. Lucra mult in trafic, in special in benzile de 40 si 80 de metri, facand schimburi de pareri in probleme tehnice de emisie si receptie radio,dar lucra frecvent si in celelelte benzi de trafic alocate radioamatorilor.
In anii din urma a avut o mare mulaumire sufleteasca, vazandu-si fiica Terezia absolvind filologia, iar fiul sau Claudiu terminand universitatea tehnica si luand examenul de autorizare pentru emisia de radioamator (in prezent asteapta primirea indicativului de apel )
In activitatea sa de radioamator, regretatul Andrei „Andy” a realizat peste 14.000 de legaturi, contactand statii din 146 de tari ale lumii. A participat la foarte multe concursuri interne si internationale doar din placere sau pentru contactarea unor indicative mai rare.
Marea lui satisfactie a fost cand in sfarsit a reusit sa-si realizeze visul de pe vremea adolescentei, adica achizitionarea unui transceiver industrial de trafic pentru toate benzile de unde scurte. Din pacate bucuria lui a fost de scurta durata, ea fiind curmata, la 19 noiembrie 1988 de un atac de cord , care l-a trecut in nefiinta la varsta de numai 45 de ani.
Regretam enorm ca prietenul si partenerul nostru frecvent de QSO-uri Andrei, YO2AXY a plecat dintre noi la distanta DX-xx mult prea mare, unde nu mai ajung semnalele statiilor noastre, dar el va ramane vesnic in memoria noastra.
Ne rugam ca flacara vesnica sa-i lumineze sufletul in vecii vecilor!
Iosif Remete, YO2CJ
(dupa YO/HD Antena, nr.41/noiembrie 1999)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O părere la “Istoric”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

The Home of FOX HUNTING